Carpatii meridionali - muntii fagarasului - prezentare

Cel mai impozant lant muntos din tara, Fagarasul, alcatuit preponderent din sisturi cristaline, se prezinta nu numai geologilor, dar si alpinistilor cu totul diferit fata de conglomeratul Bucegilor sau de calcarul jurasic de un alb stralucitor al Pietrei Craiului.

Intinsa pe o lungime de 70 km, in linie aeriana, de la defileul Oltului in vest, la Curmatura Foii in est, intre Tara Fagarasului, aflata la nord, si lantul Cozia-Frunti-Ghitu-Iezer-Papusa la sud, creasta Muntilor Fagarasului are in partea sa centrala, intre Virfurile Negoiul si Bindea, o inaltime medie de 2362 m. Mai mult de jumatate din virfurile de peste 2500 m ale Carpatilor Romaniei se afla in Muntii Fagarasului: Negoiul, Caltunul, Vinatoarea lui Buteanu, Vistea Mare, Moldoveanul - punctul de maxima culminatie al tarii: 2544 m - si Dara.

Suprafata acoperita de masiv este de 2 000 km².

Creasta principala poate fi parcursa pe o poteca marcata. Exceptie face portiunea cuprinsa intre Vf. Capra si Portita Arpasului (Creasta Arpaselului - Creasta Virtopelului). De asemenea, se considera ca traversarea muntelui Ciortea si a Custurii Saratii depaseste posibilitatile drumetilor medii. Astfel, pe portiunea cuprinsa intre Portita Avrigului si Curmatura de Vest a Girbovei s-a renuntat la vechiul traseu de creasta, iar marcajul actual ocoleste Ciortea pe la nord - Lacul Avrig.

Traseul de creasta intre Virful Serbota si Saua Popasul lui Mihai se recomanda numai drumetilor incercati iar Creasta Podragelului, aflata intre Vf. Arpasul Mare si Vf. Podragul, este de obicei evitata.

Din creasta principala se desfac ca dintii unui pieptene creste secundare catre nord si catre sud.

Crestele nordice sint 34 la numar, scurte - circa 10 km - si abrupte. In comparatie cu ele, crestele sudice sint mai putine la numar (7), mult mai lungi si cu un parcurs destul de domol, cu exceptia uneori a partii apropiate de creasta principala. Intre creste se adincesc vai de origine glaciara, cu circuri glaciare principale si secundare, adapostind lacuri, in numar de circa 100. Din punct de vedere al alpinismului de vara, Fagarasul nu prezinta dificultati comparabile cu cele ale zonelor alpine din Bucegi si Piatra Craiului, avind trasee cu grade de dificultate de regula intre 1 si 4 (de gradul l-2 sint o parte din crestele nordice). Unele iesiri din aceste creste secundare in creasta principala sint de gradul 3, ca de exemplu cele ale muchiilor Girdomanului, Vistei Mari si Zanoagei.

Trasee de gradul 3-4 pot fi intilnite si in peretii ce se inalta deasupra circurilor nordice, dar cunoscute si omologate nu sint decit putine dintre acestea: Peretele Negoiului, Caltunului, Valea Ucea Mare, Coltul Balaceni. Accesul in inima Fagarasului se face pe Transfagarasan si cu telecabina din Valea Bilei, la cabana Bilea Lac. La o ora de cabana Negoiul se intilneste drumul carosabil din Porumbacu de Sus. Mai lungi sint caile de acces spre cabanele Suru, Barcaciu, Podragul, Valea Simbetei, Urlea.

Toate aceste cai de acces pornesc dinspre nord. Incomparabil mai lungi sint cele din sud, dar si aici, pe fiecare vale si chiar pe unele creste s-au construit drumuri carosabile, care usureaza accesul, precum si cantoane si cabane forestiere si de vinatoare, bucuroase de oaspeti.