Tei cu frunza mare - cresterile sunt mai active, iar longevitatea mai mare

Denumire stiintifica:              tilia platyphyllos Scop.

Denumire populara:              tei cu frunza mare

Se deosebeste de precedenta prin:

inradacinare mai profunda, cu ramificatii mult intinse lateral,

talia mai mare,

scoarta se crapa mai tarziu, stratul de liber fiind mai dezvoltat,

coroana mai mare,

lujeri mai vigurosi, la inceput pubescenti, rosii-purpurii

muguri mai mari, cu 3 solzi, cel inferior mai mic de ½ mugurelui,

frunze mai mari, 6-12 cm, obisnuit asimetrice, pe fata glabre, pe dos relativ pubescente, cu smocuri de peri albiciosi in axila nervurilor si petiol pubescent; infrunzeste si infloreste cu 2 saptamani mai devreme decat teiul pucios;

flori mai mari, cu 15-40 stamine, fara staminodii si grupate cate 3-9 in cime; sunt mai mirositoare si mai bogate in nectar decat la celelalte specii de tei;

fructe mai mari decat la ceilalti tei, de 8-10 mm, tomentoase, cu 5 coaste proeminente si nu se sparg intre degete;

cresterile sunt mai active, iar longevitatea mai mare.

Arealul este limitat la sudul si centrul Europei, nu trece de 50 latitudine nordica, spre est trece putin in Ucraina. La noi apare mai rar decat celelalte doua specii, la campie si coline.

Se dovedeste a fi mai pretentios fata de clima si sol, reclamand un climat mai cald si soluri fertile. Nu creste pe terenuri inundabile, soluri compacte, fiind ultima specie ce se instaleaza in sleauri (dupa carpen), dupa ameliorarea solului.

Are temperament de semiumbra.

T. p. ssp. euplatyphyllos, cu lujeri glabri si frunze pe dos pubescente cel putin pe nervuri (cel mai frecvent);

T. p. ssp. grandifolia, cu lujeri pubescenti si frunze paroase pe ambele fete;

T. p. ssp. pseudorubra, cu lujeri glabri si frunze pe dos cu smocuri de peri in axila nervurilor;

T. p. f. vitifolia, cu frunze pe margine foarte neregulat-dintata pana la lobulata;

T. p. f. laciniata, cu frunze foarte variate, neregulat laciniat-lobate.