Tipuri de standarde

Tipuri de standarde

Sunt doua criterii principale de clasificare care ilustreaza categoriile de standarde si anume continutul si nivelul de standardizare.

Dupa continut tipurile de standarde sunt urmatoarele[1] :

1)   standard de baza, care are o aplicare generala sau care contine prevederi generale pentru un anumit domeniu;

2)   standard de terminologie, care specifica termeni, de obicei impreuna cu definitiile acestora si uneori cu note explicative, ilustratii, exemple etc.;

3)   standard de incercare, care specifica metode de incercare, insotite uneori de alte prevederi referitoare la incercare, cum ar fi esantionarea, utilizarea metodelor statistice, ordinea incercarilor;

4)   standard de proces, care specifica conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un proces;

5)   standard de produs, care specifica conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un produs sau o grupa de produse pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;

6)   standard pentru servicii, care specifica conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un serviciu, pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia;

7)   standarde de interfata, care specifica conditiile referitoare la compatibilitatea produselor sau a sistemelor in punctele lor de legatura.;    

8)   standarde de date care pot fi indicate, ele continand o lista de caracteristici ale caror valori sunt indicate pentru descrierea unui produs, proces sau serviciu.

Cel de-al doilea criteriu il reprezinta nivelul de standardizare, dupa care tipurile de standarde sunt:

a)   standarde internationale, adoptate de o organizatie internationala de standardizare;

b)  standarde regionale, adoptate de catre o organizatie regionala de standardizare, cele mai cunoscute fiind standardele europene;

c)   standardele nationale, adoptate de un organism national de standardizare;

d)  standardele profesionale, adoptate in anumite domenii de activitate, de organizatii profesionale, legal constituite;

e)   standarde de firma, adoptate de societati comerciale, regii autonome sau de alte persoane juridice.

Tinandu-se seama de nivelul de aplicare si de gradul de detaliere aceste standarde pot fi incadrate intr-o piramida a standardizarii (fig. 5.1).

Figura 5.1 Piramida standardizarii

Alaturi de standarde pe „piata documentelor tehnice de referinta” mai exista si specificatii la dispozitia publicului si reglementari.

Specificatiile la dispozitia publicului sunt documente de referinta voluntare care furnizeaza reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activitati sau rezultatele acestora. Ele sunt elaborate de ateliere, consortii industriale sau alte grupuri, care de obicei nu cuprind toate partile interesate relevante. Aceste documente s-au impus in sectoarele care au de-a face cu o piata foarte mobila (de exemplu, Tehnologia informatiei), in care ciclul de viata al produselor este foarte mic.

Reglementarile (legi, decrete) sunt documente care furnizeaza reguli legislative cu caracter obligatoriu, ele sunt adoptate de o autoritate legislativa.      

Deosebirile esentiale intre aceste documente tehnice se refera la modul lor de elaborare, adoptare si aplicare (tabel 5.1). 

Deosebiri intre documentele tehnice

Tabel 5.1

Observatie: Standardele europene si internationale se aseamana cu cele nationale.