Betoane cu proprietati speciale

BETOANE CU PROPRIETATI SPECIALE

Cerintele generale privind rezistenta si durabilitatea betonului au fost tratate in prezentul cod de practica; in cazul unor betoane cu proprietati speciale pot apare cerinte suplimentare functie de nivelele de performanta cerute.

1. BETON REZISTENT LA PENETRAREA APEI

Determinarea rezistentei betonului la penetrarea apei se face in acord cu reglementarile tehnice in vigoare. Rezistenta la penetrarea apei depinde in cazul betonului de porozitatea pastei de ciment intarite. In acest caz trebuie limitata valoarea raportului apa/ciment. Se recomanda ca in general raportul apa/ciment sa aiba valori reduse si anume sa nu depaseasca 0,50 in elementele cu grosime intre 100 si 400 mm, sau 0,60 in cazul elementelor cu grosimi mai mari. Trebuie de asemenea acordata o atentie deosebita tratarii betonului.

In cazul definirii gradului de impermeabilitate ca in STAS 3622/86 se dau urmatoarele valori orientative ale raportului A/C maxim:

- 0,50 pentru gradul de impermeabilitate P8/10 (de exemplu beton simplu/armat expus in conditii de agresivitate chimica slaba).

- 0,45 pentru gradul de impermeabilitate P12/10 (de exemplu beton simplu/armat expus in conditii de agresivitate chimica intensa).

2. BETON CU REZISTENTA MARE LA INGHET-DEZGHET SI LA AGENTI CHIMICI DE DEZGHETARE

Avand in vedere efectele acestui tip de actiune asupra betonului, limitarea raportului A/C este mai severa decat in cazul actiunii inghet-dezghet fara folosirea agentilor chimici d edezghetare. Valorile maxime ale raportului A/C recomandate in acest caz sunt prezentate in tabelul 5.4. (cap. 5).

Folosirea aditivilor antrenori de aer si reducatori de apa este obligatorie.

Utilizarea cimenturilor cu un continut de clincher sub 95% este exclusa in acest caz.

3. BETONUL REZISTENT LA ATACUL CHIMIC

Severitatea atacului chimic depinde in principal de natura substantelor agresive (compozitie chimica, stare solida, gazoasa sau lichida) presiunea si viteza de curgere a lichidelor precum si de temperatura si umiditatea mediului.

Severitatea atacului chimic, a diferitelor substante din apele naturale, prezentata in tabelul 5.2, cap 5 este clasificata in patru grade de agresivitate chimica:

* agresivitate foarte slaba

* agresivitate slaba

* agresivitate intensa

* agresivitate foarte intensa.

In tabelul 5.2. gradul de severitate stabilit este valabil pentru apele stationare (sau cu viteza lenta) in conditii climatice moderate.

Referat: Valori ale afacerilor in dificultate Referat: Riscul in asigurari

In tabelul 3.1. se prezinta valori limita pentru aprecierea gradului de severitate a atacului chimic al solurilor.

TABELUL 3.1.

Gradul de severitate al atacului chimic poate fi redus cu scaderea permeabilitatii solurilor.

In cazul in care continutul de sulf din sulfuri depaseste 100 mg S^2- per kg de aer - sol uscat (mai mult de 0,01% S^2-) sau in cazul depozitelor de produse reziduale industriale, efectele chimice potentiale produse asupra betonului trebuie analizate de un institut de specialitate.

In general atacul chimic este mult mai sever la temperaturi si presiuni ridicate sau/si daca betonul este supus si la abraziune mecanica sau la alternanta inghet-dezghet.

Gradul de severitate al atacului chimic poate fi considerat mai scazut daca temperatura apei este scazuta, cantitatea de apa si viteza sa sunt limitate ca in cazul unor soluri cu un coeficient de permeabilitate > 10^-5 m/s.

Rezistenta betonului la atacul chimic depinde in primul rand de impermeabilitatea sa; se vor respecta astfel conditiile precizate in tabelul 5.4. (capitolul 5.).

Trebuie de asemenea avut in vedere ca tratarea betonului sa se efectueze conform prevederilor din prezenta reglementare tehnica.

In cazuri speciale de expunere la substante chimice cu agresivitate mare la proiectarea compozitiei se vor respecta reglementarile tehnice specifice, inclusiv prin luarea unor masuri suplimentare de protectie, cum ar fi aplicarea unor pelicule impermeabile.

Pentru un continut de sulfati depasind 600 mg/l in apa sau 3000 mg/kg in sol se recomanda folosirea cimenturilor rezistente la sulfati.

Pentru solurile care prezinta o cantitate importanta de sulfati si cloruri trebuie acordata o atentie speciala alegerii cimentului care va intra in componenta betonului.

Betonul preparat cu ciment Portland rezistent la sulfati are in general o rezistenta mai mica la penetrarea ionilor de clor decat betonul preparat cu cimenturi cu adaosuri (zgura de furnal).

In cazul structurilor in contact cu apele marii sau expuse atmosferei marine se vor respecta conditiile precizate in tabelul 5.4. (capitolul 5).

In general trebuie acordata o atentie deosebita stabilirii compozitiei betonului supus la actiuni agresive chimice si ori de cate ori apare necesar se va cere unui institut de specialitate efectuarea unor studii pentru stabilirea acestei compozitii. Se vor respecta de asemenea recomandarile din prezenta reglementare tehnica si din alte reglementari specifice.

4. BETON CU REZISTENTA MARE LA UZURA

Betonul poate fi folosit in medii in care este supus unor actiuni severe de uzura ("scurgerea' unor materiale pulverulente la incarcarea / descarcare, contactul cu ape curgatoare ce antreneaza nisip si/sau gheata, etc.).

In aceste cazuri se recomanda ca betonul sa aiba o clasa mai mare decat C 30/37, avandu-se in vedere faptul ca betonul cu rezistenta mare la compresiune are si o rezistenta mare la uzura.

La suprafata expusa direct uzurii, agregatele mari trebuie sa fie bine inclestate in beton. Astfel se recomanda sa se includa o proportie mare de agregate mari iar agregatele fine sa fie intr-o proportie suficienta astfel incat sa se obtina cat mai putine goluri intergranulare. Textura suprafetei agregatelor trebuie sa fie rugoasa. Este preferabil sa se evite scurgerile de lapte de ciment prin folosirea unui beton de consistenta plastica si tratarea aditionala a suprafetei betonului proaspat printr-un tratament de vacuumare sau o compactare suplimentara conform unor reglementari specifice. Se va folosi in aceste cazuri, criblura din roci granitice sau bazaltice in proportie de cel putin 20-25% din masa agregatului din compozitia betoanelor rezistente la uzura.

Pentru a se asigura ca suprafata betonului nu va fi friabila, betonul trebuie protejat o perioada suficienta, uneori dubla fata de perioada propusa la capitolul 15 Tratarea betonului.

In cazuri severe ale actiunii de uzura se va inlocui partial sau total agregatul cu cuart (duritate 8) sau electrocorindon normal, eventual carbura de siliciu (duritate 9-10), dupa caz, cu avizul unui institut de specialitate.

In stadiul intarit zonele de suprafata necorespunzatoare pot fi inlaturate prin polizare, in special in cazul pardoselilor aflate la constructii inchise neexpuse.